Obligația de restituire a salariatului este prevăzută de Codul Muncii în următoarele situații:
a)când a încasat sume nedatorate,
b)când a primit bunuri care nu i se cuveneau,
c)când i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit
de la angajatorul său care le-a făcut cu titlu de plată, fără ca această plată să existe din punct de vedere juridic și plata a fost făcută din eroare.
Obligația de restituire a salariatului și vinovăția sa
Salariatul care se află în una din situațiile de mai sus, va trebui sa returneze ceea ce a primit , indiferent de vinovăția sa, chiar dacă raporturile sale de muncă au încetat.
Persoanele care se fac vinovate de plata sumelor nedatorate/de predarea fară drept a bunurilor/prestarea serviciilor necuvenite către salariatul obligat la restituire vor raspunde în subsidiar.
Obligația de restituire a salariatului și recuperarea pagubei angajatorului
Salariatul va restitui suma nedatorată. În cazul bunurilor necuvenite care nu pot fi restituite în natură, salariatul va plăti contravaloarea lor. Același lucru îl va face și în cazul serviciilor care i s-au prestat fără a fi îndreptățit.
Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Restituirea sumelor/bunurilor/serviciilor nedatorate se poate face prin acordul părților atunci când suma nu depășește echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
În celelalte situații, se va ține cont de prevederile art.169 din Codul Muncii, reținând că „nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.”
În acest sens, a se vedea Decizia nr.24/2003 a Curții Constituționale unde se precizează:
„Interdicţia reţinerii din salariu cu titlu de daune, fără ca datoria să fie scadentă, lichidă şi exigibilă, constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prevăzută de art. 164 alin. (2) din Codul muncii, este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unităţii stabilea existenţa pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziţie de imputare şi proceda de îndată la reţinerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicţie pentru apărarea intereselor sale legitime.
(..)Dispoziţia legală prohibitivă se înscrie în cadrul măsurilor de protecţie a drepturilor salariale, în consens şi cu prevederile art. 8 alin. (1) din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind protecţia salariului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr.284/1973, prevederi potrivit cărora „Reţinerile din salariu nu vor fi autorizate decât în condiţiile şi limitele prescrise de legislaţia naţională sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotărâre arbitrală”.
Constantina Puicu
Expert legislația muncii
0722.988113
Citește și:
Internship-Ce ar trebui să ştii?
2 comentarii