Alienarea Parentala -8 indicii

Alienarea parentala sau cum să nu devii un străin pentru copilul tău în urma divorţului.

Vei afla ce este alienarea parentala şi de ce este bine să apelezi la mediator înainte să divorţezi.

Alienarea parentala sau „sindromul alienării părintești este definiția propusă de profesorul american de psihiatrie Richard A. Gardner (1931 – 2003) cu privire la activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenția alienării (înstrăinării) copilului de celălalt părinte(…)

Concret, alienarea înseamnă că prin gânduri, acțiuni și maniere verbale sau non-verbale un copil este abuzat emoțional, îndoctrinat (i se „spală creierul”), pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un dușman sau pentru a-i sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia.”(vezi sursa)

In cartea sa, „Copilul şi divorţul. Cum ne protejam copiii de efectele divorţului”(editura Philobia), Jaques Biolley, citându-l pe pedopsihiatrul american, consideră că sindromul alienării parentale poate fi reperat după opt indicii specifice.

1.Campania de denigrare

Prin cuvinte repetate, gesturi, atitudini cu subînţelesuri, acuzaţii false sau reproşuri fondate, părintele ţintă este devalorizat sau transformat într-o persoană nesemnificativă.

2.Argumente neconvingătoare

Copilul nu are motive consistente care să justifice respingerea părintelui care nu mai are acelaşi domiciliu.

3.Absenţa ambivalenţei

Copilul e făcut să creadă că părintele cu care locuieşte este 100% bun iar cel care a părăsit familia este cu desăvârşire rău.

-alienarea parentala-

4.Fenomenul gânditorului independent

Copilul, influenţat fiind, crede că respingerea celuilat părinte i se datorează în totalitate. Părintele manipulator joacă cartea celui care respectă voinţa acestuia şi pretinde că el îşi doreşte ca cel mic să aibă legături cu părintele exclus.

5. Susţinerea necondiţionată a părintelui denigrator

Copilul consideră că e de datoria lui să-şi protejeze părintele care se poziţionează în victima părintelui respins.

Află despre Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului

6.Absenţa vinovăţiei

„Copilul nu se simte vinovat de excluderea tatălui sau a mamei. Se declară mulţumit că a scăpat de el/ea şi susţine că relaţia dintre ei nu mai serveşte la nimic.”

7.Scenarii de împrumut

Copilul şi părintele, în grija căruia se află, vor folosi acelaşi limbaj de denigrare a părintelui exclus.

-alienarea parentala-

8.Extinderea animozităţii asupra prietenilor sau a familiei părintelui ţintă

Pe principiul „cine nu zice ca mine, dispare din viaţa copilului”.

Citește și despre Raportul de anchetă psihosocială

Continuarea bunei relaţii cu copilul tău şi împiedicarea alienării parentale

au la bază o despărţire amiabilă de celălalt părinte

Custodia exclusivă

Păstrarea unei relaţii cordiale cu fostul partener, nu poate fi făcută după un proces de divorţ care durează luni sau chiar ani, în unele cazuri.

Mediatorul, imparţial şi neutru, ajută parţile, ca în scurt timp, să găsească cea mai bună soluţie, punând pe primul loc interesul superior al copilului.

Cea mai bună soluţie este un plan parental făcut în deplin acord.

Acesta stă la baza unui acord de mediere, apt să împiedice alienarea parentală.

Dacă îţi iubeşti copilul, nu-l abandona nicio zi. Timpul şi distanţa nu lucrează în favoarea ta.

Divorţezi doar de partener.